Un lifting facial la vârsta de 28 de ani? De ce apelează tinerii la chirurgia plastică

Procedurile de lifting facial au ajuns într-o nouă etapă.

După o căutare rapidă pe rețelele sociale, pagina mea de feed este inundată de postări ale unor oameni cu vârste în jur de 20 și 30 de ani care discută diferite tipuri de lifting facial - proceduri mini, tip coadă de cal sau care ajung la planul structurilor faciale profunde.

Zilele când lifting-urile faciale erau rezervate pentru persoanele înstărite de o anumită vârstă sunt de mult în urmă - acum, un număr în creștere de tineri aleg să ajungă sub bisturiu.

Unii împărtășesc fără probleme fotografiile fețelor lor cum erau înainte, cum au ajuns după, și din procesul de recuperare - adeseori dureros.

Nu mai este o procedură despre care se vorbește în secret, cu celebrități precum Kris Jenner, Catt Sadler și Marc Jacobs discutând în mod deschis despre tratamentele pe care le-au urmat. Se zvonește că multe alte vedete au trecut printr-o astfel de procedură.

Lifting-ul facial este de multe ori văzut drept ultima soluție de ales, și cea mai drastică intervenție de chirurgie cosmetică.

Trăind într-o lume digitală de multe ori falsă, au devenit oamenii într-atât de nesiguri pe ei înșiși încât vor să plătească mii de lei pentru această operație?

Sau am ajuns la punctul în care am urmat atât de multe tratamente nechirurgicale, precum injecțiile cu Botox sau filler dermic, încât ni se pare logic - și mai de durată - ca următorul pas să fie jupuitul pielii de pe pomeții obrajilor și rearanjarea țesuturilor faciale și adipoase?

Din punctul de vedere al lui Emily, care și-a făcut lifting facial la vârsta de 28 de ani, a fost vorba despre obținerea unui „aspect impecabil” - un maxilar sculptat, ascuțit, pomeți înalți și ochi de vulpe. Ea spune că intervenția chirurgicală din Turcia i-a „schimbat viața” și că nu o regretă.

„În total, am avut parte de șase operații într-una”, explică ea. „Printre altele, am făcut un lifting la zona de mijloc a feței, un lifting al buzelor, și o rinoplastie [o operație chirurgicală pentru a reface sau modifica nasul].”

Descriind procesul, femeia de afaceri din Toronto, Canada, spune că chirurgul i-a pus cântecele favorite, câtă vreme ce ea era pusă sub anestezie. „Am adormit, și când m-am sculat, am vomat, și aveam o față nouă și un nas nou.”

Procesul de recuperare a fost lung - durerea și învinețirea au început să se domolească după primele săptămâni, dar a durat șase luni până ce Emily a reînceput să simtă anumite părți ale obrajilor săi.

Ar face-o din nou? Ea ezită.

„De când am avut intervenția mea chirurgicală, mi-am schimbat viața. Sunt mai sănătoasă, beau mult mai puțin, am grijă de pielea mea, dorm. Cred că dacă știam atunci ceea ce știu acum, poate nu mergeam înainte cu operația. Mama mea nici măcar n-a știut despre asta până ce nu i-am spus la câteva zile după operație.”

Dar apoi se oprește din vorbit și reflectează.

„Am vrut doar să fiu cea mai bună versiune a mea”, spune Emily, „Și acum cred că asta sunt.”

Statistici de la Asociația Britanică a Chirurgilor Plasticieni (BAAPS) indică o creștere de 8% a numărului de lifting-uri faciale care s-au efectuat în ultimele 12 luni în Marea Britanie - nu se specifică cum sunt acestea împărțite pe categorii de vârstă, dar mulți membrii ai asociației spun că demografica e în schimbare.

Asta se vede și în alte părți ale lumii, Societatea Americană a Chirurgilor Plasticieni sesizând o creștere în numărul membrilor generației X (cu vârste între 45 și 60 de ani) care optează pentru un lifting facial.

Nora Nugent, președinta a BAAPS, este de părere că există multiple cauze care au adus această schimbare - printre care și apariția medicamentelor de slăbit.

„Când pierzi greutate foarte rapid cu ajutorul acestor medicamente, poți rămâne cu un exces de piele. Un lifting facial poate rezolva asta”, spune ea. „Tehnicile s-au dezvoltat în mod semnificativ - un lifting facial nu mai presupune că riști «efectul de tunel» al feței [supraîntinderea feței ca rezultat al pielii trase către margini] pe care îl vedeam acum câțiva ani.”

Cu toate acestea, un lifting facial reprezintă totuși o intervenție chirurgicală semnificativă care nu trebuie efectuată decât de un specialist - de un chirurg plastician licențiat, în cadrul unei facilități autorizate care are echipamentul necesar, spune ea.

La clinica sa din Bristol, chirurgul plastician consultant Simon Lee a realizat sute de lifting-uri faciale - și îmi arată o intervenție filmată.

Clienta este trează pe durata procedurii, dar i s-au injectat mici cantități de anestezic în piele și în țesutul dermal de dedesubt.

Doctorul face o serie de incizii mici pe fața pacientei, înainte să pătrundă sub piele, sub fascia musculară superficială - partea feței care ne controlează expresiile faciale - și să ajungă în structurile faciale profunde. Aici, el repoziționează țesuturile și mușchii pentru a reconfigura fața.

Când termină, clienta, care a stat sub bisturiu timp de patru ore, zâmbește ușurată.

Unul din motivele pentru care procedura este luată în considerare de mai mulți, spune Lee, este ușurința cu care se pot realiza acum lifting-urile de față și de gât. Intervenția, care înainte necesita o sală de spital și un doctor anestezist, poate fi acum efectuată la clinica lui fără sedare.

Este o „perioadă captivantă” să faci parte din industrie, spune el, deoarece lucrurile se schimbă rapid. Lifting-ul facial clasic - care se concentrează asupra maxilarului de jos și a gâtului - este încă popular, dar există tratamente care se adresează celorlalte două treimi de sus a feței, unde, spune el, procesul de îmbătrânire este mai vizibil din tinerețe.

Chirurgul atrage totuși atenția că un lifting facial este potrivit pentru persoanele trecute de vârsta de 40 de ani și că ar fi foarte ieșit din comun să se efectueze o procedură atât de complexă la o persoană în jurul vârstelor de 20 și 30 de ani.

Există și riscuri și complicații asociate acestor intervenții, cum ar fi apariția unui hematom - o acumulare de sânge sub piele care, dacă nu este tratat, poate duce la necroză (moartea celorlalte țesuturi înconjurătoare), la infecții, la lezarea nervilor și la alopecie.

Un lifting facial costă, în general, între 15.000-45.000 de lire sterline (87.000-261.000 de lei), dar există clinici care oferă procedura la prețuri nu mai mari de 5.000 de lire sterline (29.000 de lei).

Experții spun că este important să te informezi și să alegi un chirurg plastician care se specializează pe lifting-uri faciale.

Julia Gilando, în vârstă de 34 de ani, a decis că avea nevoie să își facă un lifting facial pentru a corecta asimetria feței ei după ce a avut probleme cu poziția maxilarului pe durata întregii vieți.

Deși mulți dintre prietenii ei spun că nu sesizau nicio problemă cu fața ei, ea simțea diferența, a „avut încredere în instinctele ei” și s-a dus să-și facă operația în Turcia, unde a costat-o 8.000 de dolari (aproximativ 35.000 de lei).

În ciuda avertismentelor privind riscurile asociate cu efectuarea operațiilor estetice în Turcia, ele au devenit din ce în ce mai populare, predominant datorită costurilor mai scăzute.

„La început am crezut că toată această idee este o nebunie, dar m-am informat și am decis să urmez varianta asta”, spune Gilando, care lucrează în domeniul sănătății. „Mi-era frică, mă aflam într-o țară străină, eram singură și nu vorbeam limba locală.

După operație, am stat două zile în spital, și apoi a trebuit să-mi port singură de grijă. Eram atât de umflată încât nu puteam vedea.

Au fost câteva momente grele, treceam printr-un întreg vârtej de emoții, cu suișuri și coborâșuri.”

Cercetătorii s-au întrebat dacă aceste proceduri cosmetice chirurgicale chiar promovează stima și încrederea în sine, după cum susține industria estetică.

„Cred că există un nivel de presiune fără precedent”, explică Dr. Kirsty Garbett, expertă în imagine corporală la Centrul de Cercetare a Aspectului Corpului de la Universitatea din West England. „Mai ales când vine vorba despre fețe - ne vedem pe noi înșine când facem apeluri video, pe platformele de socializare, ne comparăm cu alte persoane atât de ușor.”

Și, spune ea, ceea ce vedem nu reflectă neapărat în mod fidel realitatea.

„Inteligența artificială, filtrele digitale - cu toate joacă un rol în crearea unei lumi online false. Și, în același timp, vedem că se normalizează din ce în ce mai mult procedurile estetice.”

Faptul că vedetele vorbesc mai deschis despre faptul că au avut aceste intervenții chirurgicale este, parțial, un lucru bun, spune ea. Dar acest lucru le și normalizează - făcându-le să pară a fi „doar o parte a vieții de zi cu zi și asta este îngrijorător”.

Caroline Stanbury, prezentatoare TV și una din vedetele programului Nevestele Adevărate din Dubai, și-a făcut un lifting facial acum doi ani când avea 47 de ani, în ciuda faptului că toată lumea îi spunea să nu ia decizia asta, deoarece era prea tânără.

„A fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată”, spune Caroline. „De ce să aștept până la 60 de ani, când voi fi disperată și chiar o să am nevoie de procedură? Vreau să arăt și să mă simt uimitor acum.”

După ce a petrecut 20 de ani injectându-se în mod regulat cu Botox și fillere, ea a simțit că „începe să arate ciudat”. A plătit 45.000 de dolari (aproximativ 195.000 de lei) pentru a-și face un lifting la structurile faciale profunde în Statele Unite.

„Încă arăt ca mine însămi, iar această procedură mi-a dat încă 20 de ani în care mă simt minunat”, spune ea.

Alexis Verpaele, chirurg plastician cu sediul în Belgia, care are clienți din întreaga lume, inclusiv din Marea Britanie, spune că este îngrijorat de numărul tot mai mare de tineri care vin pentru a-și face acest tratament.

El vorbește de multe ori în detaliu cu clienții săi despre modul în care aspectul pe care și-l doresc poate fi dobândit și fără intervenții atât de majore, precum cele chirurgicale.

„Dacă își fac lifting facial când au 20 de ani și știm că procedura rezistă, să zicem, 10, 15 ani, asta înseamnă că până când au împlinit 60 de ani, își vor mai fi făcut încă trei lifting-uri faciale”, spune Dr. Verpaele.

„Asta presupune un nivel mare de traumă pentru o singură față - chiar și în cazul optim, în care nu au loc complicații.”

Textul a fost tradus și editat de Ruxandra Iordache.