Plaja cu oseminte umane: cum ies la iveală dovezile represiunilor staliniste din nordul Rusiei

În zilele toride de vară, locuitorii orășelului Yemva din Republica Komi a Rusiei se adună pe malul unui lac popular pentru scăldat. Înconjurată de pădure și descrisă adesea drept un refugiu liniștit, plaja acestuia pare una obișnuită. Cu toate acestea, apele sale ascund o istorie dureroasă.

Mulți dintre localnici știu de multă vreme că lacul a fost creat pe locul unei gropi comune asociate sistemului sovietic al Gulagului. Oseminte umane apar în mod regulat la mal. Pentru unii, locul nu este deloc o plajă, ci un cimitir nemarcat.

Situația din orașul Yemva reflectă relația dificilă a Rusiei cu unul dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei sale: represiunile politice în masă desfășurate sub conducerea lui Iosif Stalin, care a condus URSS între 1922 și 1953.

Ce a fost Gulagul?

Istoricii consideră sistemul Gulagului drept un instrument central al terorii de stat, prin care milioane de oameni au fost închiși, deportați sau trimiși în lagăre de muncă forțată, adesea fără procese echitabile sau pe baza unor acuzații fabricate.

Potrivit estimărilor citate de cercetători și de instituții dedicate documentării represiunilor sovietice, aproximativ 18 până la 20 de milioane de oameni au trecut prin sistemul lagărelor Gulag și prin închisorile și coloniile asociate acestuia. Se estimează că peste 1,5 milioane dintre aceștia au murit în detenție, în timp ce alte milioane de persoane au fost relocate forțat și trimise în exil.

Orașul Yemva, al cărui nume în limba komi înseamnă „apă curată”, s-a dezvoltat în jurul unui lagăr de muncă înființat în 1928.

La fel ca mare parte din regiunea Komi, localitatea a fost modelată de economia Gulagului, bazată pe muncă forțată pentru construirea căilor ferate, exploatarea pădurilor și valorificarea resurselor naturale. Deținuții munceau în condițiile aspre ale nordului, cu hrană insuficientă, în adăposturi rudimentare și pe un frig năprastic. Temperaturile puteau coborî sub minus 50 de grade Celsius. Mulți nu au supraviețuit.

De la un lagăr de muncă la un lac

În anii '80, autoritățile locale au transformat o parte a unei foste zone de înmormântare într-un lac de agrement. În timpul lucrărilor de excavare, echipele de construcții ar fi descoperit rămășițe umane și fragmente de sicrie. În pofida acestei descoperiri, proiectul a continuat. Apa provenită din izvoare subterane a umplut groapa, iar locul a devenit o plajă publică.

Timp de decenii, locuitorii au înotat acolo.

Problema a revenit în atenția publică în 2021, când pompierii care interveniseră la un incendiu au descoperit oase umane. Anchetatorii au recunoscut ulterior că zona fusese folosită ca loc de înmormântare neoficial pentru deținuții din Gulag în perioada 1930-1940. Cercetătorii care au vizitat locul au declarat că osemintele umane pot fi găsite fără aproape niciun efort.

„Am mers la carieră și, de fapt, nici măcar nu a trebuit să căutăm ceva anume. Oasele au apărut imediat”, a declarat Grigory Spichak, scriitor și istoric local, pentru BBC News Russian.

Colegul său cercetător, Igor Sazhin, a spus: „Am găsit coaste și oase pelviene. Nu le poți confunda cu rămășițe de animale.”

„Să fie lăsate astfel este pur și simplu inuman. Yemva își continuă existența, fără a-și confrunta pe deplin această moștenire teribilă a trecutului.”

Nicio recunoaștere formală

Conform legislației ruse, autoritățile trebuie să înregistreze și să marcheze locurile de înmormântare nou descoperite, inclusiv „mormintele victimelor represiunilor în masă”, și, dacă este necesar, să reînhumeze rămășițele.

Solicitările de recunoaștere oficială a sitului, de reînhumare a osemintelor sau de ridicare a unui memorial s-au lovit de rezistență. Ulterior, autoritățile au declarat că nu au putut stabili în mod concludent că oasele aparțineau unor victime ale Gulagului.

În întreaga Rusie, mii de locuri asociate terorii politice rămân marcate insuficient, neglijate sau complet uitate. Cercetătorii au petrecut decenii documentând locuri de execuție, cimitire ale penitenciarelor și foste așezări ale lagărelor.

Această activitate a fost adesea condusă de organizații ale societății civile, în special de Memorial, organizația înființată în perioada târzie a Uniunii Sovietice pentru a documenta crimele staliniste și a păstra memoria victimelor.

Bazele de date ale organizației Memorial conțin informații despre milioane de victime și sute de locuri ale represiunii de pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice. Organizația a ajuns să fie respectată la nivel internațional pentru modul în care combină cercetarea istorică și promovarea drepturilor omului.

În 2022, Memorial a primit Premiul Nobel pentru Pace, însă activitățile sale în Rusia au fost restricționate treptat și, în cele din urmă, interzise.

În 2026, autoritățile ruse au desemnat Memorial drept o organizație „extremistă”, o decizie criticată pe scară largă de organizațiile pentru drepturile omului.

Accesul la arhive este restricționat

În ultimul deceniu, accesul la arhivele referitoare la represiunile sovietice a devenit tot mai restricționat. Cercetătorii au semnalat bariere tot mai mari în obținerea documentelor, în timp ce unele arhive care conțin informații despre victime și făptași au fost închise sau reclasificate.

Militanții pentru drepturile omului susțin că limitarea accesului la dovezile istorice face mai dificil pentru familii să afle ce s-a întâmplat cu rudele care au dispărut în sistemul Gulagului.

În același timp, discuțiile publice despre represiunile staliniste au devenit din ce în ce mai sensibile. Deși sondajele de opinie au arătat o nostalgie tot mai mare față de anumite aspecte ale perioadei sovietice, istoricii avertizează că aceasta a fost adesea însoțită de o înțelegere tot mai redusă a amplorii terorii politice. În multe comunități legate de sistemul lagărelor, tăcerea persistă de-a lungul generațiilor.

Această tăcere are rădăcini complexe. Descendenții victimelor au moștenit uneori stigmatul atașat etichetei de „dușman al poporului”, o denumire folosită de autoritățile sovietice pentru a justifica arestările și persecuțiile.

În același timp, descendenții administratorilor de lagăre, ai gardienilor și ai funcționarilor locali pot fi reticenți în a reexamina o istorie dureroasă în care sunt implicate propriile lor comunități.

Rămășițele din lacul „cu apă curată”

În 2025, Arhiva de Stat a Rusiei a început să clasifice dosarele victimelor represiunilor politice drept documente „destinate exclusiv uzului oficial”.

În acest an, Revolt Centre, un spațiu cultural independent din Komi care colecta, studia și difuza informații despre represiunea politică, a fost desemnat organizație extremistă, alături de Memorial, o organizație înființată pentru a studia încălcările drepturilor omului din perioada sovietică, care a fost, de asemenea, interzisă.

Iar autoritățile de la Moscova au înlocuit Muzeul Gulagului - care fusese închis timp de doi ani sub pretextul încălcării normelor de siguranță la incendiu, și al cărui director, Roman Romanov, fusese demis - cu un Muzeu al Memoriei, dedicat vieților sovietice pierdute în timpul invaziei naziste.

În vara anului 2022, procuratura a interzis înotul în lacul din Yemva. O instanță locală a dispus ca autoritățile locale să efectueze cercetări în zonă și să reînhumeze eventualele rămășițe până la sfârșitul anului.

Însă Curtea Supremă Komi a anulat hotărârea, spunând că zona ar trebui examinată pentru a se stabili dacă era într-adevăr „un loc de înmormântare pentru victimele represiunii în masă”.

La sfârșitul anului trecut, au fost inițiate proceduri de executare pentru examinarea rămășițelor din carieră, însă acestea au fost suspendate imediat.

BBC News Russian a contactat Procuratura Generală, administrația locală și serviciul instanțelor, însă nu a primit niciun răspuns.

La Yemva, un panou de avertizare descurajează acum înotul, însă mulți locuitori continuă să frecventeze lacul. Copiii se joacă pe mal, iar familiile se adună lângă apă. Din când în când, oase ies la suprafață din pământ, în timp ce plaja rămâne o zonă de agrement amenajată pe un loc care este o mărturie a execuțiilor trecute.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.