Bărbatul care străbate lumea pe jos pentru a descoperi brânzeturi rare

Un bărbat îmbrăcat într-un tricou alb și cu un șorț albastru atinge o roată de brânză tăiată în jumătate.
Data publicării
Timp de lectură: 5 min

Trevor Warmedahl lucra ca producător de brânzeturi la scară industrială în Seattle când și-a dat seama că folosea lapte provenit de la animale pe care nu le văzuse niciodată.

Așa că și-a dat demisia și a pornit într-o călătorie care avea să se transforme într-o odisee globală pentru a descoperi locuri unde brânza este încă produsă în mod tradițional.

În 2019, el a ajuns la Ulaanbaatar, în Mongolia, unde a locuit singur într-o iurtă, având ca tovarăș un câine.

Pe timpul verii, locuitorii din orașe se mutau în stepa mongolă pentru sezonul agricol, iar Warmedahl și-a dorit să li se alăture. El s-a urcat într-un vechi tren de noapte din perioada sovietică, alimentat cu cărbune, pentru o călătorie zdruncinată prin deșertul Gobi.

În drumul de întoarcere spre Ulaanbaatar, el a întâlnit o localnică care l-a invitat să locuiască alături de familia ei de păstori pe pajiștile din Zavkhan.

Un bărbat cu barbă, purtând o șapcă albă, pozează lângă o turmă de oi, într-un peisaj montan stâncos.
Legendă imagine, Warmedahl promovează un turism „lacto-culinar" responsabil

În ultimii șase ani, Warmedahl a făcut autostopul, a mers pe jos și a condus mașina prin peste 20 de țări, documentând metode tradiționale de producere a brânzeturilor și moduri de viață pastorale, în timp ce susținea ateliere despre procesarea naturală a produselor lactate.

După ce a încheiat recent un traseu de 193 de kilometri dedicat brânzeturilor pe ruta „Peaks of the Balkans”, el a vorbit pentru BBC despre ceea ce poate dezvălui producerea brânzei despre un loc și oamenii săi.

Ai fost în atât de multe locuri – în Bulgaria, Pakistan, Italia, Austria, Cambodgia. Povestește-ne despre o aventură memorabilă.

Brânzeturile ancestrale din Georgia nu au echivalent nicăieri altundeva. Eu le numesc „brânzeturi fosile”, pentru că aproape au dispărut, dar revin acum în atenție ca parte a unei renașteri culturale post-sovietice mai ample.

Un moment special de care îmi amintesc s-a întâmplat în Tusheti, o regiune muntoasă la granița cu Rusia, în apropierea satului Omalo, cunoscut pentru turism.

Am ajuns, cu ajutorul unor indicații vagi, la tabăra de vară a păstorilor, aflată adânc într-o vale. Am văzut cum aceștia mulgeau oile manual, în găleți de lemn, într-un mod rustic. Ei produc un tip de brânză asemănătoare cu feta, numită Tushuri guda, maturată în piei de oaie întoarse pe dos.

La sfârșitul sezonului, am parcurs alături de ei aproximativ 130 de kilometri înapoi prin vale, împreună cu cele 300 de oi.

Un cioban și turma sa de oi, pe fundalul unui lac și al unui munte.

Cum reflectă brânza și modul în care este produsă istoria și cultura unei comunități?

Brânza este o experiență senzorială, care dezvăluie idei mai ample despre felul în care trăim. Ea ne arată cât de bogate și pline de semnificație pot fi culturile umane.

În forma sa cea mai autentică, brânza reflectă această relație complexă dintre oameni, peisaje, viața microbiană și animale, într-o perioadă în care am ajuns să fim atât de deconectați de modul în care este produsă hrana noastră. Iar dimensiunea culturală este cea care ține laolaltă toate aceste elemente.

[Brânza este] o expresie comestibilă a unui loc, a unei istorii și a unei culturi transformate într-un aliment delicios.

De ce este producerea brânzeturilor deosebit de importantă astăzi?

Brânzeturile asupra cărora mă concentrez eu, respectiv brânzeturile naturale produse la fermă [realizate exclusiv din laptele provenit de la propriile animale ale fermierului], reflectă relații profunde și etice între oameni și animale și pun în valoare extraordinara diversitate a raselor tradiționale de animale. În contextul industrializării, această diversitate dispare într-un ritm alarmant. De aceea, cred că producerea pastorală a brânzeturilor oferă un model de sustenabilitate cu adevărat valoros.

Un bărbat îmbrăcat într-o jachetă închisă la culoare privește brânzeturile expuse pe o masă.

Ce pot dezvălui despre un loc așa-numitele „brânzeturi exotice”, care ne pun la încercare gusturile?

Există în Norvegia o brânză gri-maronie numită „gammelost”, [acoperită de] mucegai asemănător cu cel care apare pe fructele aflate în descompunere. Are gust de pivniță umedă, cu o aromă puternică, condimentată, care îți amorțește gura. Nu a fost pe gustul meu.

Dar ceea ce considerăm delicios este determinat în mare măsură de cultură. Este ceva ce se învață. De aceea spun mereu: nu încercați ceva o singură dată, încercați de zece ori.

Alimentele care ne scot din zona de confort ne deschid noi perspective. Dar asigurați-vă că le gustați pentru că sunteți interesați de cultura din care provin, nu pentru că vi se par bizare.

O femeie într-un șorț alb taie o roată înaltă de brânză cu un cuțit lung.

Ce sfat le-ai da altor călători despre cum să descopere cele mai interesante brânzeturi locale în străinătate?

Găsiți magazinul sau comerciantul de brânzeturi care pune cel mai mare accent pe produsele locale și întrebați ce producători merită vizitați. Dacă vă organizați singuri călătoria, costurile vor fi mai reduse.

Există însă și tururi organizate contra cost, care vă permit să descoperiți o gamă variată de brânzeturi într-un timp scurt și să cunoașteți mai bine locul pe care îl vizitați. Important este să vă asigurați că banii pe care îi cheltuiți ajung cu adevărat să sprijine producătorii locali.

Asta este ceea ce eu numesc turism „lacto-culinar” responsabil.

Brânză turcească din lapte de capră.

Ce locuri au brânzeturi interesante, trecute cu vederea sau mai puțin cunoscute? Unde ți-ar plăcea să călătorești în continuare?

Fără îndoială, Turcia. Este un adevărat univers al brânzeturilor care nu primește atenția pe care o merită.

„Tulum peyniri” este emblematică pentru stilul de viață pastoral și pentru sacrificiul enorm care stă la baza producției de lactate și, aș spune eu, a vieții în general. Este maturată, de regulă, în piei de capră cu blană, astfel încât poate căpăta forme asemănătoare celor ale animalelor, ceea ce îi conferă un aspect neobișnuit.

Cumva, nu mă așteptam să fie delicioasă. Cât de bună poate fi o brânză maturată în piele de capră, nu-i așa? S-a dovedit a fi extraordinară. Am rămas uimit de profunzimea aromelor și de texturile pe care nu le mai întâlnisem niciodată la o brânză.

Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.